| Editorial |
|
“Veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului,Facatorului nostru.” Psalmul 95:6 Motivul cel mai important pentru care existam in lume nu este sa predicam,sa-I invatam pe altii,sa consiliem sau sa organizam servicii in biserica. Oricat de bune ar fi toate acestea,scopul principal al existentei noastre este sa-I aducem inchinare lui Dumnezeu.El doreste ca inainte de orice altceva noi sa ne inchinam Lui,sa putem ajunge la acea relatie personala cu El.Preocuparea de a face lucrarea cat mai bine si de a-L lauda pe Dumnezeu ne face sa uitam sa I ne si inchinam Lui. Lauda inseamna a-L aprecia pe Dumnezeu pentru ceea ce face El,in timp ce inchinarea este a-L adora pentru cine este El.Noi,ca si copii ai Lui nu trebui numai sa ii multumim pentru ceea ce ne-a dat si pentru raspunsurile la rugaciuni ci trebuie sa-L adoram pentru maretia si frumusetea Lui.Porunca de a ne inchina Lui este cea mai importanta,deoarece si scopul crearii omului a fost insusi inchinarea,si tot aceasta inchinare va fi si modul trairii in vesnicie cu Dumnezeu. Prin inchinare ne apropiem mai mult de Dumnezeu,ii simtim intr-un mod mai profund dragostea,lucru care apoi ne ajuta in relatiile cu persoanele din jur,cu care trebuie sa traim intr-o dragoste frateasca,dar binenteles,ca sa putem avea in suflete si sa oferim aceasta dragoste trebuie mai intai sa o primim prin inchinare. Dragostea este cea care schimba lumea,care ne face sa renuntam la eul nostru egoist pentru a darui celorlati.Deci sa cautam mai mult inchinarea… Denisa Crisan |